|
There are no translations available.
Încep abrupt, transant:

Jos presa libera?
Ce ne trebuie noua, românilor, presa libera? Mare tâmpenie si cu democratia asta care exclude cenzura si permite sa-i critici pe zeii din fruntea tarii. Nu poti tu, ca politician, sa minti, sa faci promisiuni, matrapazâcuri, sa furi, sa deturnezi niste bani publici, sa-ti promovezi amanta, fratii, cumnatii, soacra, odrasla în functii ca, hop, vin „gaozarii” si te toarna. Lasând la o parte ca toata ziua, buna ziua, mogulii si gaozarii îi plictisesc pe alesii neamului cu între
bari aiurea, gen ce faceti domnilor politicieni pentru stoparea crizei? Dar mai dati-o dracului de criza, c-o sa treaca si nu-i mai bateti atâta la cap, ca politicienii nostri mai au si alte treburi de rezolvat.
Ghinionul politicianului român este ca tara asta a noastra e plina de moguli de presa, de pasarici, tiganci împutite, gaozari si, mai nou, de „derbedeii dracului”, asa cum bine spune premierul nostru (e drept, un omulet de paie, care face play back pe dicursurile boss-ului jucator!).
Întru solutionarea definitiva a acestei gaselnite numita presa libera propun:
1. Crearea unui Consiliu de Cultura si Educatie Capitalista, care sa traseze liniile directoare pentru mass-media;
2. Reducerea posturilor de televiziune si, respectiv, a celor de radio, la maximum doua si a programelor la cel mult trei ore pe zi;
3. Desfiintarea presei private, cu exceptia celei pro-guvernamentale, ca si asa se face prea mare risipa de hârtie.
Si acestea fiind zise, închei strigând în gura mare: Jos presa libera!
|