|
EPISCOPIA SPANIEI ŞI PORTUGALIEI
PROTOIERIA MADRID
PAROHIA ”SF. IERARH NECTARIE” - COSLADA
_________________________________________________________
BULETIN PAROHIAL (NR. 62) – 25 DECEMBRIE 2009
NAŞTEREA DOMNULUI
Matei 1, 1-25
1. Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim,
întrebând: 2. Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. 3.
Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. 4. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta
să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos? 5. Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: 6. "Şi tu,
Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va
paşte pe poporul Meu Israel". 7.
Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. 8.
Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca,
venind şi eu, să mă închin Lui. 9. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea
lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. 10. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. 11. Şi
intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând
vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. 12. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale
s-au dus în ţara lor.
Ce uşurare pentru mine că Iisus nu S-a născut într-un hotel sau într-o maternitate! Mă gândeam la aceasta zilele
trecute, pe când făceam curat în grajdul meu de carne, în inimă adică, pregătind locul pentru naşterea Sa. În timp ce
încercam să fac curat, mi-am dat seama că, oricât m-aş strădui, nici nu va arăta elegant ca o cameră de cinci stele, nici nu va fi
antiseptic precum secţia de naşteri. Nu, problema nu este că nu aş fi dat cu mătura, curăţindu-mă de păcate, pentru a-L primi
cum se cuvine pe Iisus. Nu. Problema mea mare sunt animalele, de care nu pot scăpa. Ia cea mai selectă încăpere din cel mai
frumos palat din lume, pune nişte animale în ea, şi în câtva timp îi vei spune negreşit grajd. Aşa este şi cu inima mea: oricât
de curată aş păstra-o, animalele din ea o fac în final tot grajd. Dacă Iisus nu S-ar fi născut într-un grajd, cred că aş fi fost fără
speranţă. Aşa însă ştiu că naşterea lui Iisus nu mă ocoleşte.
Ce animale am? Diverse. Sunt odată porcii simţurilor mele. De fiecare dată când mă las pe mâna simţurilor, scroafa
din inimă mai fată un purcel. Când am mâncat fără să îmi controlez pofta sau când am privit fără să îmi controlez gândurile,
mi-am înmulţit porcii! Printre oi puteţi vedea porcii de care vorbesc. Da, într-adevăr, oile sunt mai multe, cât prostia mea. Aţi
ghicit: la fiecare prostie grajdul meu mai dobândeşte o oaie! Dar mie îmi plac, pentru că sunt albe şi dau impresia de puritate
a sufletului meu! Cum, nu vi se par chiar albe? E drept: au multă murdărie pe ele, căzută de la porumbeii ce îmi ies atât de
des pe gură... şi intră în grajd: au umplut toate bârnele de la acoperiş şi fac un zgomot infernal. Numai catârii ce îi mai
acoperă când scot câte un "i-ha-ha". Da, recunosc, am şi catâri, şi dacă vreţi să ştiţi cum se înmulţesc vă spun, căci nu e secret:
prin încăpăţânare. Şi după cum se vede mă încăpăţânez cam des. Grajdul meu de carne conţine multe alte animale, dar nu
are sens să vi le descriu, căci cred că fiecare le avem: le-am domesticit atât de bine!
Mai bine aş preîntâmpina o întrebare: ce fac cu atâtea animale? Oh, câtă bătaie de cap îmi dau! Şi tocmai de aceea
vreau să le extermin, să scap de ele...
Asociaţiile pentru protecţia animalelor ar putea sări ca arse, aşa că precizez că porcii, oile, catârii de care vorbesc eu
sunt nişte specii "interioare", rezultatul naturii umane care cochetează cu păcatul. Aceste specii nu se înmulţesc ca suratele
reale: stă doar în puterea mea să le cresc numărul, sau să îl scad. De fiecare dată când în loc să mă las pradă simţurilor, mă
controlez, nu doar că nu mai produc porci, dar cei pe care îi am deja mor de ciudă! De fiecare dată când mă folosesc de ceea
ce Domnul mi-a pus deasupra gâtului, numărul oilor scade. La fel dacă vorbesc cu folos sau dacă renunţ la a fi încăpăţânat.
De fiecare dată când mă opun instinctelor animalice din mine, nedemne de demnitatea pe care o am, de om, văd cu bucurie
cum populaţia grajdului se reduce... de ciudă.
E deranjantă comparaţia sufletului cu grajdul, nu? La urma urmelor, poate că naşterea lui Iisus Hristos, acum două
milenii, într-un grajd din Betleem, este doar o întâmplare. La fel de bine s-ar fi putut naşte şi într-un loc mai civilizat. Oare?
Eu personal cred că locul naşterii Mântuitorului comunică următorul mesaj: lumea în care a venit Iisus era un grajd.
Paradisul protopărinţilor noştri a ajuns grajd prin natura exterioară şi interioară omului afectată de păcat. Omul chemat să
fie stăpânul creaţiei a ajuns gârbovit de preocupările de văcar, porcar, cioban... şi mă refer desigur la speciile "interioare"!
Evenimentul din Betleem nu a dus doar la împărţirea istoriei în "înainte de Hristos" şi "după Hristos", ci şi la apariţia unei
noi specii umane, mai evoluate: omul drept de coloană. Sfântul Atanasie spunea: "Dumnezeu s-a făcut om pentru ca omul să
devină Dumnezeu." Iată noul om, apărut pe "scara evoluţiei" acum două mii de ani, omul capabil să îşi ridice privirea de pe
animalele sale pentru a se uita cu încredere în sus!
Desigur, când spun "evoluţie" este doar un fel de a spune. Naşterea din Betleem nu a produs o schimbare
miraculoasă a ADN-ului omului. Doar făcând a noastră naşterea lui Hristos, "evoluţia" poate să aibă loc. Câteodată mi se
pare că exagerăm atribuind dimensiuni de "basme" ("da, ce lucruri frumoase, păcat că nu sunt realiste") unor elemente ale
credinţei creştine. Tocmai de aceea am început acest text vorbind despre staulul nostru de carne: există! De aceea am vorbit
despre animalele din noi: ele există! Când spunem că Iisus trebuie să se nască în sufletele noastre nu este doar o frumoasă
imagine creştină. Când suntem îndemnaţi să facem curat nu doar prin casă, ci şi în sufletele noastre, nu este o reclamă
ascunsă la spovedanie sau la examinarea conştiinţei. Cu adevărat sufletul nostru trebuie să fie iesle pentru Hristos; pântece
în care Îl purtăm ca Maria; chiar şi Golgotă pe care să ne răstignim împreună cu El. Noi, oamenii, suntem împreună Trupul
lui Hristos, dar aceasta nu pentru că noi Îl formăm pe Hristos prin suma noastră, ci pentru că El este cel prezent în fiecare
dintre noi. De aceea creştinul caută să îşi trăiască viaţa în Hristos, cu Hristos, pentru Hristos. El speră astfel să spună cu
Apostolul Pavel: "Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine!"
De aceea naşterea lui Iisus în grajdul nostru de carne este atât de importantă: este începutul vieţii noastre cu Hristos.
Desigur, legătura noastră cu El nu trebuie stabilită doar la Paşti şi la Crăciun. Naşterea Lui în noi este un eveniment, din
fericire, repetabil. Unică în manifestarea sa din Betleem, naşterea Lui este totuşi infinit repetabilă din dărnicia mare a lui
Dumnezeu, pentru care fiecare lună este luna cadourilor, în fiecare zi oferindu-ne darul său cel mai de preţ: pe Fiul Său.
Cu Hristos, ADN-ul nostru spiritual se modifică cu adevărat miraculos. Să ne gândim puţin la Superman,
Spiderman, X-men şi la alte personaje fantastice şi la capacitatea uimitoare a trupurilor lor de a se reface: o tăietură serioasă
pe braţul lor dispare în câteva secunde. Nu este ceva chiar incredibil: şi noi, tăindu-ne din greşeală la un deget, putem vedea
cum în câteva zile rana dispare. Este semnul unui trup sănătos, capabil de refacere. Această putere regenerativă este dată şi
sufletului omului prin viaţa cu Hristos. Avându-L în sufletele noastre, rănile păcatelor se pot vindeca, greşelile pot fi iertate:
este semnul unui suflet sănătos. Iată ce diferenţă calitativă aduce prezenţa lui Iisus în ieslea noastră!
Să facem deci tot ce ne stă în putinţă pentru ca Pruncul Iisus să se nască în sufletele noastre. Să ne examinăm grajdul
de carne şi efectivul de animale. Să Îi facem loc lui Iisus în inimă. Desigur, putem să ne curăţim mintea de gânduri rele,
plămânii de fumul de ţigară... dar în final Iisus tot în inima-grajd se va naşte. Ne cunoaşte. Şi-a asumat firea noastră căzută
pentru a o ridica, pentru a ne ridica la demnitatea de fraţi ai Lui, de fii, ca El, ai lui Dumnezeu. Ce cadou mai mare putem
primi la acest Crăciun decât îndumnezeirea ce ne-o aduce Iisus Hristos?
UN CADOU CU VALOARE ETERNĂ
În societatea noastră modernă, caracterizată de bunăstare, în care majoritatea oamenilor au mai mult decât le este
suficient, adesea nu mai ştim ce să le dăruim celor dragi de ziua lor de naştere sau de Crăciun. Există unii oameni - mai ales
aceia care au de toate - pe care nu îi mai poţi bucura dacă le faci un cadou "obişnuit". În magazine şi centre comerciale abia
dacă mai poţi găsi ceva care să le placă cu adevărat. Aş vrea să îţi dau o sugestie. Cadoul pe care vreau să ţi-l propun s-ar
putea să nu fie prea scump şi să nu se încadreze în "ultima modă". Te asigur, însă, de un fapt: în mod sigur nu vei da greş cu
el! Este un cadou de mare valoare, deşi nu costă nimic. Nu poate fi pierdut, nici uitat. Nu vei avea probleme nici cu mărimea.
Se potriveşte la orice statură, la orice vârstă şi este pe toate gusturile. Acest cadou ideal eşti chiar tu. În efortul de a-ţi
maturiza caracterul, nu uita cât de valoros este altruismul.
Aşadar, propunerea mea este următoarea: Dăruieşte-te pe tine însuţi! Dăruieşte-i celui care are nevoie de tine o oră
din timpul tău. Trimite celui întristat şi apăsat câteva cuvinte de mângâiere. Fă o vizită de încurajare celui pe care îl ştii
doborât la pământ. Cunoşti pe cineva bolnav? Du-i acasă un prânz cald. Găseşte un cuvânt de compasiune pentru cel care şia
pierdut de curând partenerul de viaţă. Arată-ţi prietenia printr-un gest cât de mărunt faţă de cineva care pricepe mai greu
lucrurile şi de aceea este adesea ocolit de ceilalţi. Iisus a spus: "Adevărat vă spun că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia
dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut" (Matei 25,40).
TUTUROR VA DORIM CRACIUN FERICIT SI PLIN DE ROADE DUHOVNICESTI!!!
Preot George, Gina prezbitera şi Ana-Maria Cimpoca
__________________________________________________
Adresa: Parohia "Sf. Ierarh Nectarie" – Avda Fuentemar N0 20 , Coslada, Spania; www.sfnectariecoslada.ro
Paroh: Pr. Ic. Stavr. George Cimpoca; tel. 0034. 677 275 236,
Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
;
Responsabil de apariţia Buletinului parohial: Prezbitera prof. Gina Cimpoca.
|
Românii din afara ţării participă la aniversarea de 10 ani a ProTv Internaţ...Vineri, 02 Aprilie 2010
Din anul 2004 , in fiecare an Comunitatea Romanilor din Spania acorda Premiile R...Miercuri, 25 Noiembrie 2009