Iată ţara în care

a. am trăit,
b. poate vom mai trăi,
c. nu ştiu, nu mă bag

Agitaţie mare în România: a început numărătoarea inversă până la alegerile prezidenţiale şi, deşi la ora la care scriu aceste rânduri, nu a început oficial campania electorală, toţi prezidenţiabilii în frunte cu actualul se gudură, ca de obicei, la televizor, la biserică, în sate, târguri şi oraşe sau pe-unde cred dânşii că-i electoratul mai mare şi mai spornic.

În general, cam aceleaşi Mării, cu alte sau chiar aceleaşi pălării!, unii dintre candidaţi eternizându-se în “cursa pentru Cotroceni”, mergând probabil pe ideea că important e să participi, nu să câştigi şi încăpăţânându-se la fiecare 4 sau 5 ani să creadă că de data asta de la 2-3-7 procente sar de 50 siguuur. Alţii, răsfăţându-se în sondajele cam comandate, în care apar în vârf de piramidă, învingători peste un neam de învinşi, dar ce contează? Să mai treacă nişte ani să se prescrie nu spunem ce (dosarul flotei) apoi, la revedere şi vorba aia, n-am cuvinte. Iar alţii, scârmă în treaba de culoare îndoielnică ca să scoată la iveală ce a ascuns pisica (de mare) nu sub covor, ci prin actele primăriei Bucureştiului pe vremea când se afla la cârma sa (aţi recunoscut personajele, unu-i Oprescu şi celălalt Băsescu).
Dar ce ne mirăm? Dacă până şi ne-candidaţii visează la cireaşa de pe colvia României. De exemplu, Cozma regretă că nu l-a dat jos pe Iliescu la mineriade, declarând că “era o nimica toată să fiu preşedinte”, dar şi-a văzut lungul nasului. Atunci. Că acum ar fi vrut, mai ales când vede ce „caricaturi vor să fie preşedinţi”. Şi ca să îl credem, susţine că Băsescu i-a pus la dispoziţie trenuri pentru o parte din mineriade.   
Şi toate acestea pe un fond politic instabil, cu guvernul Boc2 căzut “la datorie”, dar cu încă 45 de zile la dispoziţie (adică fix până când trec şi alegerile) şi cu un orgoliu nemărginit exprimat de însuşi Boc, care e convins că a făcut în 9 luni câţi alţii în 20 de ani, deşi nu a precizat exact la ce se referă cu făcutul ăsta. Dar cum nu numai politica e interesantă în ţărişoara noastră dragă, hai să vorbim şi despre altă îndeletnicire favorită a românilor: datul cu mita (ups, ce am scris!) în forma sa rafinată numită corupţie. Care este peste tot şi la toate nivelele (sâc!). Chiar şi cei puşi să facă dreptate, închid ochii, şi-i dau peste cap sau doar într-o parte, aşa că niciun magistrat nu a reuşit până la ora actuală să-şi denunţe vreun coleg corupt (şeful DNA Daniel Morar zicea că cică nu au încredere în sistemnul judiciar, adică chiar în munca dânşilor, deşi eu cred că merg pe principiul creştin că să arunce primul piatra cel fără de păcate). Dar devine şi aici, nu după facultăţi, ci după foncţii. Dacă e tata ministrul Mihai Stănişoara, par example, beizadeaua Andrei face curse cu maşina ministerului prin ţară, încălcând varii reguli de circulaţie, căci se ştie, pentru aleşi, legile şi regulile, în general, sunt absolut facultative. Dar staţi, nu umpleţi batistele de lacrimi, nu rupeţi biletele “dus” în România, căci am, în încheiere, o veste bună! În satul Pecica s-a interzis construcţia palatelor cu turnuleţe (sau o veste proastă, depinde de gusturi) pe motiv că strică aspectul zonei, deja stricat...
A, să nu uit, de fapt altceva voiam eu, dragi cititori, şi anume să fac o chemare şi un îndemn la datoria noastră de cetăţeni etc şi tralala, blabla bla şi să mergeţi la vot pe 22 noiembrie. Hahahaha!

Ana Florescu

Comentarii

Comentariu nou Cautare

Scrie un comentariu

Nume: Email:  Nu modificatinotificare Site: Titlu: Cod UBB:         -color-aquablackbluefuchsiagraygreenlimemaroonnavyolivepurpleredsilvertealwhiteyellow -marime-micutmicmediumareurias     Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.