|
Lăudabilă iniţiativa editurii Eminescu, una dintre cele mai prestigioase edituri româneşti, de a scoate o Culegere de înţelepciune într-o perioadă în care literatura are tendinţe spre erotism şi violenţă sub diferite aspecte, inclusiv de limbaj.Culegerea de faţă este o lucrare amplă care conţine toate volumele de literatură sapienţială publicate înainte şi reeditate acum cât şi altele ce ar fi urmat să vadă lumina tiparului întrunind 7012 cugetări.
Cele 7012 maxime trec de pragul unor simple cugetări şi îmbracă o coloratură poetică, uneori parnasiană sau alteori de un suprarealism tulburător ce aminteşte de literaţii Kafka sau Proust, filozofii Schopenhauer sau Wittgenstein în creaţiile lor sapienţiale.
Criticul şi istoricul literar, universitarul Ion Dodu Bălan aprecia, citez:“In fata unei asemenea creatii, suntem datori sa stabilim nuante, sa asezam specia in istoricul ei. Specia aceasta, zisa sapientiala cunoaste o indelungata traditie in literatura universala, de la Homer la Marc Aureliu, Rochefoucauld, Baltasar Gracian, Schopenhauer… iar in literatura romana, de la cronicarii secolelor XVII si XVIII la Anton Pann, C. Negruzzi, Eminescu, Iorga, Ibraileanu, L. Blaga, G. Calinescu pana la C.V. Tudor” sau” Sorin Cerin este un „moralist” cu o gândire şi sensibilitate contemporană. Unele din aforismele sale concentrate ca energia într-un atom, sunt adevărate poeme într-un vers.
Multe din formulările sale gnomice sânt expresia unei minţi iscoditoare, a unei gândiri pătrunzătoare, echilibrate, bazată pe observarea pertinentă a omului şi a vieţii, dar şi pe o bogată informaţie livrescă.Astfel, el se încumetă să definească nemurirea ca „eternitatea clipei” şi recunoaşte „libertatea destinului de a-şi recunoaşte propria sa moarte în faţa eternităţii”, „clipa eternă a lui Dumnezeu care se oglindeşte la infinit în Cunoaştere, devenind trecătoare, deci Destin care este imaginea nemuririi”.”Nemurirea este pustiu doar pentru cei care nu iubesc”,”nemurirea este jocul de lumini al Fiinţei cu Destinul pentru a înţelege ambii importanţa iubirii”.Fireşte literatura gnomică, sapienţială, e dificil de realizat, dar Sorin Cerin are resurse pentru a o realiza pentru cele mai mari exigenţe.A dovedit-o în capacitatea de a pune Absolutul în corelaţie cu Adevărul, Speranţa, Credinţa, Păcatul, Minciuna, Iluzia, Deşertăciunea, Destinul, Absurdul, Fericirea, etc.Un exemplu de corelare logică a astfel de noţiuni şi atribute ale Fiinţei şi Existenţei, ni-l oferă aforismele despre Dor din volumul Revelaţii 21 Decembrie 2012.- astfel il incadreaza pe Sorin Cerin criticul şi istoricul literar Ion Dodu Balan, intr-un studiu din “Oglinda literara” martie 2009, reluat in “Luceafarul Romanesc” si “Destine Literare” – Canada .
Un alt universitar, Adrian Dinu Rachieru, afirma:"..putem, pensa, desigur formulări citabile, chiar memorabile.Viaţa de pildă, este "epopeea sufletului", viitorul ni se înfăţişează ca "părintele morţii".În fine părăsind "lumea ţărânei" intrăm în spaţiul virtual, în "eternitatea clipei" (ce ni s-a dat).”
Ilustrul critic, istoric şi filolog, părinte al parodoxismului în literatură, Ion Pachia Tatomirescu îl consideră pe Sorin Cerin un “lirosof, după cum i-ar fi zis Vl. Streinu (pe vremea cercetării operei lui Lucian Blaga), care ştie să se exercite întru catharsis pe arcul-orizont al cunoaşterii metaforice din complementaritatea bătrânei, veşnicei Câmpii a Adevărului.”Câteva din cugetările lui Sorin Cerin pensate de Ion Pa chia Tatomirescu:absolutul («Absolutul Omului este numai Dumnezeul său»), absurdul («Absurdul Creaţiei este Lumea născută pentru a muri»), adevărul («Adevărul este zăpada topită a Cunoaşterii, din care răsare iluzia lumii»), amintirea («Amintirea este lacrima Destinului»), cunoaşterea («Cunoaşterea se limitează la a nu avea limite»), cuvântul («Cuvân-tul este esenţa păcii pe care a făcut-o Dumnezeu cu sine, realizând că este lipsa din neant: dorul neantului»), destinul («Destinul este urma lăsată de gândul lui Dumnezeu în lumea sufletului nostru»), deşertă-ciunea («Deşertăciunea renaşte doar la maternitatea visului de a trăi»), dorul («În dor stă întreaga esenţă a lumii»), Divinitatea Supremă / Dumnezeu («Dumnezeu nu poate lipsi din sufletul unui om care iubeşte fiindcă iubirea este Dumnezeu»), existenţa («Existenţa se hrăneşte cu moartea pentru a naşte viaţa»), fericirea («Fericirea este Fata Morgana a acestei lumi»), fiinţa («Fiinţa şi Nefiinţa sunt cele două căi ale lui Dumnezeu, pe care le ştim noi, din infinitatea de astfel de căi»), filosofia («Filosofia este desăvârşirea frumuseţii spiritului uman în faţa existenţei»), frumuseţea («Frumuseţea este poarta deschisă către graţiile cerului»), gândul («Gândul a născut lumea»), genialitatea («Genialitatea este floarea care răsare numai stropită cu apa perfecţiunii») / geniul («Geniul înţelege că unica frumuseţe a lumii constă în iubire»), greşeala («Greşeala nu poate greşi niciodată»), haosul («Haosul este sensul fiinţei faţă de perfecţiunea nefiinţei»), iluzia («Iluzia este esenţa regăsirii în neant»), infinitul («Infinitul este gardianul întregii existenţe»), instinctul («Instinctul este simţirea de către nefiinţă a fiinţei»), iubirea («Iubirea este unica arie a împlinirii din simfonia absurdului»), lumina («Lumina este marea revelaţie a lui Dumnezeu faţă de el însuşi»), moartea («Moartea nu poate muri»), ochiul / ochii («În spatele ochilor se ascunde sufletul»), politica («Gunoaiele umanităţii îşi găsesc singure locul: sunt bogate!»), răutatea («Răutatea este dimensiunea de bază a umanului, în numele binefacerii sau al iubirii»), religia («Religia este speranţa îndoctrinată»), Satan («Satan este cel mai mare deschizător de drumuri al omenirii»), sinuciderea («Societatea este structura sinuciderii colective cel mai adesea inconştiente sau foarte rar conştiente»), speranţa («Speranţa este cel mai apropiat partener»), timpul («Timpul primeşte moartea, trecând în amintire Destinul»), viaţa («Viaţa este naufragiul timpului pe ţărmul morţii»), viitorul omenirii şi 21 decembrie 2012 («Viitorul este legământul făcut de Dumnezeu cu viaţa» / «Începând cu 21 decembrie 2012, veţi realiza că moartea este veşnica viaţă curăţită de murdăriile acestei lumi»), şi visul («Visu-i împlinirea nonsensului»)." Apo roape că –mi pierdusem nădejdea că vor mai fi vulcani care să erupă şi în contemporaneitatea culturii noastre scriind cu focul gândurilor lor, istorie literară.Probabil că azi asistăm la un astfel de fenomen.Cu siguranţă această Culegere de înţelepciune va rămâne o cărămidă din edificiul nemuritor al culturii româneşti şi universale.
Mircea Pop
|
Românii din afara ţării participă la aniversarea de 10 ani a ProTv Internaţ...Vineri, 02 Aprilie 2010
Din anul 2004 , in fiecare an Comunitatea Romanilor din Spania acorda Premiile R...Miercuri, 25 Noiembrie 2009