|
There are no translations available.
Pentru majoritatea românilor din Spania, Alexandru Lăcătuș, nu înseamnă nimic. Pentru cei din România el este românul care luptă sub steag spaniol S-a stabilit în Spania în 1993. Mass-media de acasă nu i-a dat atenție până acum când au motiv: el este spaniolul de origine română care a câștigat în 26 februarie în sala Jose Garbajosa (Torrejon de Ardoz – Madrid) titlul de campion european la box – categoria semigrea.
Am fost alături de el și l-am încurajat iar realizările lui merită să fie cunoscute. Îl cunosc din 2002 când, locuind într-o suburbie a Madridului. L-am văzut într-o zi pe stradă când mergea la antrenamet. Am întrebat niște vecini spanioli: “Cine e tipul ăla mare cu privirea de gheață și pumnii atât de bine dezvoltați?” Cineva mi-a răspuns într-o doară: Nu-l știi? E de-al vostru, român. Se numește Alejandro Lakatus. Se antrena la o sala de sport apropiată de domiciliul meu. L-am salutat într-o zi pe stradă. Mi-a răspuns amabil. I-am urat succes în tot ceea ce face. Peste ani ne-am reîntâlnit. Acum are 38 de meciuri, 31 câștigate (23 prin K.O.) are 5 meciuri pierdute și 2 nule. De acum, are titlul de campion european, categoria WBO (semigrea).
Este originar din Vulcan și, în urma meciului televizat pe canalul VEO7 este mult mai cunoscut de spaniolii din întreaga pensinsulă și nu de români. Lumea se oprește și-l felicită, le semnează autografe și la locul lui de muncă în centrul Madridului (Chocolateria San Gines) trecătorii și cei cunoscuți îl admiră.
Reporter: Alexandru, cum a început totul?
Alexandru Lăcătuș: Am venit în Spania cu încă doi prieteni în 1993. Pe atunci nu prea erau români în Madrid. Era imediat după Revoluție și acasă am simțit că nu mai am loc și că nu-mi găsesc rostul. Cântam la petreceri. Muzica era pasiunea mea și am încercat și în Madrid după ce am ajuns dar n-a mers. Mi-am început munca. Am trecut prin multe dar niciodată n-am plecat capul. Mereu demn și cu respect față de ceilalți care m-au ajutat. Într-o zi am fost la o sală de box. Mi-a plăcut. Mă atragea ideea de a face box de performanța.
R: Ai o cariera impresionantă. Trăiești din box sau mai faci și altceva în afară de sport?
A.L.: Am 38 de meciuri din care am câștigat 31 (21 din ele prin K.O.), am pierdut 5. Antrenorul meu este Jose Valenciano cu care mă pregatesc atât fizic cât și psihic. Am ajuns să fiu candidat la titlul european prin munca de echipă pe care am făcut-o. Eu muncesc în centrul Madridului la “Chocolateria San Gines”. Am ceva timp aici, patronii mă admiră și mă respectă. Cunosc mult orașul acesta. Nu poți trăi numai din box. După titlul câștigat acum mă așteaptă titlul mondial. Dacă îl câștig, pot spune că voi trăi numai din box.
Alexandru Lăcătus are 36 de ani. A mai încercat de 2 ori să câștige titlul european. Acum era ultimul său tren. Nu l-a pierdut. Candidatul a fost un francez de 30 de ani care lucrează în birourile Carrefour din țara sa, Abdelkahim Derghal și este de origine alegerian. S-a pregătit intens cu antrenorul său. Antrenorul său declara înaintea meciului: “Este ca un tren, foarte tare. Un boxer dur, solid și cu lovituri constante. Se pregătește de foarte mult timp”.
R: Cum a fost meciul?
A.L. În prima rundă abia am schimbat câteva lovituri. L-am studiat. Nu știam nimic despre el. Nu am văzut nicio înregistrare cu el. A doua rundă m-a doborât. Arbitrul nici măcar n-a început numărătoarea. Eram sus. Nu pot să intru în meci decât dacă ajung la un anumit număr de pulsații. După aceea nu mă mai oprește nimeni. În runda a treia am început să lovesc. Nu m-am mai oprit decât în runda 10 cand Derghal era la pământ. S-a ridicat și am continuat pâna în runda a douăsprezecea. A urmat distanța dintre ultimul gong și centura pe care pot să o arăt acum tuturor. Sunt clipe unice pe care le trăiesc la maximă intensitate. Am vrut să dedic această victorie în memoria lui Valeriu Lazarov despre care am auzit multe în Spania. O dedic tuturor care știu ce înseamnă să boxezi cu viața și în special celor care au fost și sunt alături de mine. Dacă nu câștigam mă întorceam la muzică și la munca mea de zi cu zi. N-am mai fost în România de vreo 4 ani. O parte din familia mea este aici cu mine.
Alexandru Lăcătus poate fi cunoscut mai bine pe internet. La o simplă accesare în Google “Alejandro Lakatus” veți descoperi că presa din Spania îi dedică râuri de cerneală performanței obținute. A jucat și în 3 filme “Matar al Angel, Trileros, Plauto”. Este admirat de actrița Leonor Watling care și-a arătat admirația într-un interviu recent.
Are mulți prieteni cunoscuți în Spania și în întreaga lume. Vine din Valea Jiului. I-a plăcut mereu sportul.
R: Te mai întorci în țară?
A.L. Da, definitiv. Chiar dacă Spania este țara care m-a ajutat și sunt cetățean spaniol, România este țara unde am rădăcinile. Mi-e dor de țara mea, de obiceiurile și tradițiile noastre. Sunt mulți ani de când Spania mi-a oferit totul. Țara unde m-am născut este locul unde vreau să mă retrag. N-o să stau așa mult aici. Au trecut ceva ani din 1993.
Vreau să am un meci în România. Presa din România o să mă cunoască mai bine. Boxul de acasă este la un nivel foarte bun. Îl urmăresc pe Lucian Bute la meciuri. L-am văzut pe Doroftei, Vaștag, Leu, etc. Vreau să am un meci în București. Niciodată nu am luptat în România la acest nivel. Mă pregătesc pentru titlul modial care, cu siguranță va avea loc în aprilie, cu J. Brenner. Știu că este un boxer care nu se dă la o parte din ring. Acolo cade el sau cad eu. Dacă câștig și acolo, pot spune că visul mi s-a împlinit.
Alexandru Lăcătus a lăsat pianul pentru box. Bătălia s-a dat o perioadă între ring și clapele alb-negre. Meciul a fost transmis pe un canal al Televiziunii Digitale Spaniole după 15 ani în sistem liber. A meritat. Alexandru Lăcătus al nostru a prins ultimul tren. Și a meritat...
Alex Mercas
|
There are no translations available.Românii din afara ţării participă la ani...Viernes 02 de Abril de 2010
There are no translations available.Din anul 2004 , in fiecare an Comunitatea Ro...Miércoles 25 de Noviembre de 2009