|
There are no translations available.
Suntem români, dar suntem şi europeni şi pentru că trăim în Spania, suntem puţin şi spanioli. Nu este vorba de o confuzie de identitate sau o criză de personalitate, ci de cealaltă criză care, de ceva timp, ne flutură prin buzunare.
Aflaţi astfel în Spania, căscăm şi noi ochii şi urechile la ce se face şi desface la nivel înalt şi pentru noi, cei de jos, mici şi mulţi, care aproape nu ne vedem de la înălţimile princiare ale guvernelor. Să vedem, aşadar, ce vrăji a mai făcut guvernul meu, mă rog, al nostru, al celor din Spania.
De curând, măsurile guvernamentale anti-criză clociră un ou de lebădă din care ieşi mic, strâmb şi năpăstuit de opoziţie, un pui de napărcă, aşa, cât un plan cârpit pentru sectorul construţiilor, cel năruit după criză mai ceva ca şoarecele în ghearele pisicii. Şi asta pentru că preşedintele guvernului zise, scărpinându-se în barba lui Rajoy: “Pen-ce atâtea măsuri şi măsurele, comiţii şi comitete...” şi în faţa Congresului Deputaţilor, într-o dimineaţă de septembrie, dânsul, primul pantofar al Spaniei, nu s-a referit la şomaj (10,4% în luna august), deşi a recunoscut că guvernul este responsabil pentru situaţia acestuia, ci a propus o mărire a termenului de plată a datoriilor către bănci pentru constructorii care vor închiria, o anumită perioadă, locuinţele din stoc. Decât nimic, bun şi atât, nu? Iar dacă ar fi să-i întrebăm pe cei din Grupul G-14, ei deja pregătesc micii şi berea (sau, mă rog chorizo-ul şi panseta), căci dânşii, în calitate de proprietari de firme imobiliare, ziseră: bună treabă! şi calificară măsura drept pozitivă şi eficientă. Mai mult, zică-se că se vor înfiinţa două societăţi de investiţii pentru sectorul imobiliar care vor oferi lichidităţi firmelor de construcţii şi pentru care se vor destina trei miliarde de euro. Şi uite aşa, dăm na-na la popoul obez al crizei care, în luna august, a adus 100.000 de şomeri nou-nouţi cărora le-a promis Zapatero că îi va ajuta să se califice; şi 1,1 miliarde de euro, hocus-pocus, la fondurile agenţiilor de recalificare a forţei de muncă în conturi să ajungă! Şi asta pentru că, Măria Sa, Şomajul, dă tonul şi face muzica în economia spaniolă. Rata sa ne va arăta cam cât e criza economică în Spania. Păi cât să fie, mare cât o săptâmână de post, dacă Zapatero a recunoscut că „mulţi cetăţeni se confruntă cu o situaţie complicată”. Mai deştepţi unii români, bulgari sau polonezi care primesc şomaj în Spania în timp ce lucreză la negru în ţările de origine, făcând, bineînţeles, din când în când, câte o plimbare până în Spania să dea cu băţul pe hârtie şi să semneze actele de şomaj.
Revenid la oile noastre, opoziţia nu a fost deloc impresionată de ideile guvernanţilor. Rajoy consideră irelvante piruetele premierului în jurul bubei coapte, în timp ce alţi parlamentari îi reproşează guvernului lipsa de acţiune şi modul puţin eficient în care este gestionată criza. Dar, până la urmă, vorba aia, “algo es algo” şi, mioritic, să ne mulţumim şi cu atât, că, de, se poate şi mai rău, ca în România de exemplu unde se fură cu milioanele şi poporul “trăieşte bine”!
Ana Florescu
|
There are no translations available.Românii din afara ţării participă la ani...Viernes 02 de Abril de 2010
There are no translations available.Din anul 2004 , in fiecare an Comunitatea Ro...Miércoles 25 de Noviembre de 2009